- Autoritatea de concurență din Marea Britanie acuză Google de tactici anticoncurențiale pe piața de publicitate
- Progrese semnificative în înțelegerea depresiei
- Salvarea pădurilor presupune mai mult decât a planta copaci
- Sérgio Mendes, legenda braziliană a bossa nova, a murit la vârsta de 83 de ani
- Cel mai rapid supercomputer din lume își depășește limitele
B. B. King – The King of Blues
Cine? Cinema!” la www.ClasicRadio.ro
Duminică, 24 mai, de la ora 10:00, cu Luminiţa Boerescu
(în reluare, seara, de la ora 18.00 şi 24:00)
Dacă recenta dispariţie a lui B.B. King a întristat lumea muzicală, există şi un instrument de legendă care rămâne fără posesor – celebra sa chitară “Lucille”. Pentru un muzician devenit legendă, un instrument legendar! Astfel şi-a numit regele blues-ului chitara sa sau, mai bine spus, toate chitările sale. Fetişist, ca toţi marii şi bunii chitarişti, el şi-a botezat astfel chitările, după ce a reuşit să scape teafăr dintr-un incendiu, într-o seară a anului 1949, când, într-un local de dans, mai mulţi tineri s-au certat pentru o fată, cu numele de Lucille şi au dat foc localului.
B.B. King a murit pe 14 mai, anul acesta, la vârsta de 89 de ani şi este considerat drept unul dintre cei mai mari chitarişti ai tuturor timpurilor. A fost numit şi regele blues-ului, datorită vocii sale unice şi manierei sale cu totul speciale de a cânta la chitară. Pe numele său adevărat, Riley B. King, el s-a născut la Mississippi, pe 16 septembrie, 1925. Copilăria sa a fost la fel ca a tuturor copiilor de culoare din acea vreme; copiii lucrau pe marile plantaţii de bumbac din sudul segregaţionist. Orfan, King este însă luat sub aripa protectoare a vărului său, Bukka White, un chitarist orb, renumit în regiune. Acesta îl iniţiază în muzică şi îl duce la Memphis. În anii `40, la Memphis, cariera sa începe sa prindă contur. Evoluţia artistului se schimbă radical din 1949, când artistul devine DJ la un post de radio şi primeşte numele de “Blues Boy” (B.B.). Este şi momentul în care începe să-şi spună B.B. King, un diminutiv de la Blues Boy King. Documentarul The Life of Riley, realizat în 2012 de Jon Brewer, reface drumul muzicianului de la debut, până la perioada de glorie. Conform publicaţiei Rolling Stone, B.B. King este unul dintre cei mai mari chitarişti din toate timpurile. Stilul său poate fi recunoscut de la prima sa atingere a coardelor de chitară. Printre piesele care i-au marcat cariera amintim Three O’Clock Blues, înregistrată în 1950. În anii `70 are un mare succes, cu o altă piesă: The Thrill Is Gone. În 1989, deja la 60 de ani B.B. King, se impune în faţa unui public diferit de publicul său obişnuit, de data aceasta, alături de formaţia U2. Cu toţii interpretează melodia When Love Comes to Town. Dotat cu o energie inepuizabilă, B.B. King a înregistrat peste 50 de albume dând de-a lungul vieţii sale, timp de decenii, peste 300 de spectacole pe an. A urcat adesea pe scenă la Quebec. Aflat în trecere prin Montreal, în 1995, el a declarat într-un interviu că preferă turneele pentru că îi dau multe satisfacţii. La vârsta de 70 de ani, afirma că muzica rămâne pentru el o sursă de fericire. « The music is to me that extra spice of your life ». Deşi suferea de diabet şi dureri de picioare, ceea ce-l obliga să cânte stand pe scaun, în 2007, B.B. King îşi asigura, glumind fanii că boala sa cea mai gravă se numeşte”mai vreau”, promiţând să cânte până la moarte! B.B.King nu şi-a uitat niciodată originile. În seara asasinatului lui Martin Luther King, în aprilie 1968, el a improvizat un concert, alături de discipolul său Buddy Guy şi Jimi Hendrix. La începutul anilor `70, el a dat o serie de concerte în închisori şi în martie 1972 a fondat, împreună cu un avocat, o asociaţie pentru apărarea drepturilor deţinuţilor. Decorat în 2006 cu Medalia prezidenţială pentru libertate, cea mai înaltă distinctive civilă în SUA, B.B.King a vrut întotdeauna să impună o imagine pozitivă pentru interpreţii de blues, departe de droguri, alcool şi violenţele ghetourilor. King a inventat un stil chitaristic, inspirat din gospel, care a făcut şcoală şi care a influenţat pe mulţi chitarişti, printre care pe George Harrisson, Jeff Beck şi Eric Clapton. Acesta din urmă, după dispariţia lui B.B. King, a făcut publică o scurtă înregistrare video în care îi aducea mentorului său un elogios omagiu şi reitera faptul ca B.B. King l-a inspirat. Vocea regretatului B.B.King se regăseşte pe coloana sonoră a peste 65 de filme, documentare, seriale, dintre care amintim serialele: True Blood- melodia “Help the Poor” , Lost- melodia “Chains and Things” sau filmele: Calendar Girls- melodia “You Upset Me Baby”, Raimaker – melodia “How Blue Can You Get”, Mrs. Doubtfire – melodia “Stormy Monday Blues”, etc.